Politizarea grosolană a învățământului este un cancer care va măcina viitorul tinerilor

Continua politizare a învățământului universitar din România și „eternizarea“ rectorilor pe funcții, cu sprijinul direct al Parlamentului României vor conduce la scăderea dramatică a calității managementului universitar din România. 

Un număr nelimitat de mandate de rector înseamnă, ca și în cazul primarilor, cocoțarea la vârful unei instituții a unui grup de interese și de relații care devine aproape imposibil de îndepărtat. Tendința puterii este de a acumula și mai multă putere, iar autonomia universitară are sensul neamestecului politicului în viața academică, nu perpetuarea în funcție a unor rectori cu proptele politice.

Modelul de bună practică este cel adoptat de Universitatea București prin Charta sa, unde este statuat faptul că nici o persoană nu poate ocupa funcția de rector mai mult de 8 ani, „indiferent de perioada mandatelor, de întreruperi sau de circumstanțele acestora“.

Ca ieșean, continui să fiu rușinat numai la gândul că Tudorel Toader ar putea să mai prindă un al treilea, al patrulea sau al cincilea mandat în fruntea Universității “Al. I. Cuza”. De acord, Toader a fost votat rector pentru un al doilea mandat după ce a nenorocit, alături de Iordache, Nicolicea sau Șerban Nicolae Justiția din România. Dar trebuie să ne întrebăm și care este atmosfera din universitățile de la noi, în care profesorii văd cum, în realitate, politicul a intrat cu bocancul. Prea mulți rectori se află la vârful politicii și, astfel, își subordonează, prin influența lor în Parlament, Legea Educației Naționale, care devine o ciornă a gândurilor lor. Niște “tit-brăiloi” prieteni se vor găsi oricând ca să inițieze modificări pe placul mai-marilor zilei din universitățile românești. Și atunci, asta să însemne cu adevărat autonomie universitară?

Oare autonomie universitară înseamnă ca domnul Tudorel Toader să-și pună fiul să predea ce cursuri dorește suflețelul lui în universitatea pe care o conduce ca pe propria moșie? Oare autonomie universitară înseamnă ca Tudorel Măcelarul Justiției să aibă mână liberă peste orice post din Universitate?

Politizarea grosolană a învățământului universitar, dar și preuniversitar, din România este un cancer profund care a cuprins sistemul de educație.

În România nu mai există nici o delimitare între șefii din politic și cei din sănătate, educație ș.a.m.d. Șefii de spitale și de institute medicale apar pe poziții eligibile pentru Parlament, rectorii sau inspectorii școlari generali sunt parlamentari. Faptul că 60% dintre inspectorii școlari generali au candidat în alegerile locale, de exemplu, arată, o dată în plus, cât de profund viciată este societatea românească. În acest timp, noi așteptăm educație de calitate și servicii medicale la standarde europene de la sisteme conduse direct din Parlament, iar cei care sunt puși să aplice legi întâi și le fac singuri de pe băncile Legislativului.

Subiect preluat și de Ziarul de Iași