Misiunea de prefect

Ca Prefect al Județului Iași între 2008 și 2009, am gestionat efectele celei mai mari calamităţi naturale din istoria post-decembristă a Județului. Era vorba despre două viituri uriaşe pe Siret şi pe Prut. Râurile înregistraseră debite istorice, depăşind cu mult limitele de siguranţă. Au fost inundaţii, revărsări în zone populate, oameni evacuaţi. Din fericire, nu au existat victime.

Am fost martor la suferinţe în stare pură, am trăit dramele unor oameni obligați să renunţe la tot ce agonisiseră într-o viață, pentru a nu fi înghițiți de ape. E imposibil să nu rămâi marcat de experiențe atât de dramatice.

Întreaga responsabilitate de gestionare a acestei situaţii  i-a revenit, practic, preşedintelui Comitetului pentru Situaţii de Urgenţă, iar acela eram eu, în calitate de prefect. Astfel, mi-a revenit sarcina de a coordona intervențiile Armatei, Jandarmeriei, pompierilor, Poliţiei, etc. 

Îmi amintesc, spre exemplu, că pe Prut, în jurul comunei Victoria, au fost evacuați din propriile case trei mii de oameni. Doar așa puteau să-și salveze viața.

Să dai un ordin de evacuare nu e deloc ușor, ci presupune anumite riscuri. Dar erau locuri în care apele învolburate inundaseră străzi și uliţe, ajungând să măsoare un metru şi jumătate.

Și pe râul Siret, apoi, în zonele Răchiteni – Mogoşeşti-Siret, s-a impus o evacuare masivă. Iar eu am fost acolo, în toată perioada, am fost pe teren şi am simţit, alături de oamenii aceia, ce înseamnă să te rupi de tot ce-ai clădit, să pleci neştiind dacă mai ai unde să te întorci.

La finalul acestor operațiuni, m-am bucurat enorm să văd că acţiunile mele au avut rezultate, iar instituţiile şi, în fond, echipele pe care le-am coordonat au reuşit să evite pierderea unor vieţi.